Această zi posomorîtă
Eu o voi ține minte mult,
În gând rămîne tipărită
Și nu mai vreau să mă ascult.

De-acum vorbesc singur cu mine
Și mă gîndesc la viitor ,
Vorbele altora-s străine,
Un viitor pustiitor..

Nu am dorința să vorbesc
Și mi se pare amuzant ,
Că cei ce astăzi îi iubesc
Mîine mă uită arogant..

Am dat să scriu de plictiseală
Și am rămas nedumerit ,
Că nu am pic de oboseală,
În scris am suflet Înflorit .

Eu m-am deprins cu liniștea cumplită
Și nu duc lipsă nici de libertate
Și viața mea deacum e stabilită..
Ce-i asta? Nu singurătate ?